AdverSize Matters – Ueb Dizain Iz Pis Of Cheic

Nine Inch Nails’s Ghosts

Posted in Music Highlights by adversize on Martie 18, 2008

Cea mai buna recenzie in limba romana despre acest album o gasesti aici.

cover-small.jpg

Treaba e ca daca te intereseaza intri pe site-ul albumului si de acolo le trimiti adresa ta de e-mail si poti asculta moca primele 9 piese, ei (ma rog, programul lor) ti le trimit ei pe mail in timpul cel mai scurt posibil. Sau depinde si de conexiunea pe care o ai… Totodata, daca te interseaza pozele legate de album, le trimiti aceeasi adresa de e-mail (carevasazica nici mai mult nici mai putin decat a ta) si acelasi proces se mai indeplineste o data. Ca si a 2-a dorinta de la pestisorul de aur. Ma intreb care ar fi a 3-a si daca pestisorul stie sa traga tzeapa.

Reactia mea a fost una relativ buna, insa oarecum suprins tot am ramas. Ca si coloristica, am avut senzatia ca ascult Mike Oldfield sub alta tonalitate. Aceeasi expresie si setntiment, cateva dungi de anti-depresie gen Trent Reznor nu prea convingatoare, note repetitive si ceva NIN curat, bun de ascultat cu joint-ul in coltul gurii, unlike reggae machine. De aici si reactia mea relativ buna. Ma asteptam la altceva, poate mai intens si mai putin subtil, mai razvratit si represiv. But that’s just me, nu pot sa nu ma gandesc ca asteptarile mele nu sunt punct de referinta, deci treaba e subiectiva. Iar eu vorbesc numai de cele 9 piese, caci nu am cumparat box-set-ul (nu stiu daca e corecta exprimarea dat fiind ca nu sunt albume diferite si nici reprezentari complete in fiecare bucatica) din lipsa de parale, marafeti, bistari, cascaval, gologani…

Auditie placuta iti doresc, pentru ca sunt absolut convins de calitatea albumului chiar daca nu-mi satisface mie dorul de NIN indiscret si posesiv. Ce spune nenea Reznor ca sa-si justifice lucrarea sa si a trupei? „I’ve been considering and wanting to make this kind of record for years, but by its very nature it wouldn’t have made sense until this point. This collection of music is the result of working from a very visual perspective – dressing imagined locations and scenarios with sound and texture; a soundtrack for daydreams. I’m very pleased with the result and the ability to present it directly to you without interference. I hope you enjoy the first four volumes of Ghosts.” Deci efortul se merita, iar banii nu sunt aruncati, ca-n cazul concertelor OCS prin Iasi si nu numai.

Nu uita sa le vizitezi site-ul, au o modalitate destul de atractiva de a-si promova viziunile.

Aici ai interviul… Ti-am spus ca au o modalitate atractiva de a-si promova viziunile si muzica:

Nu puteam sa las sa treaca momentul fara sa le postez si un material video de pe acest album instrumental : va prezint Ghost 1, part I, so please try to relax si nu te pregati de dans, ci de intins pe canapea pentru doar un moment:

RDS – RCS Bataie de joc in toata regula

Posted in Plangeri sau deplangeri by adversize on Martie 18, 2008

logo_rdsnet.gif logo_rdslink.giflogo_rdstel.gif

Ca RDS facea deja lucrul asta, cel putin in Iasi, stiu cam toti iesenii care au avut de-a face cu acesti mici magarusi inconstienti. Insa placerea mea cea mare este ca am gasit asta pe un site de news. Baleam, iti spun drept. Baleam de bucurie ca totusi cineva s-a gandit sa ia in seama sutele de plangeri din toate directiile adresate minunatului RDS Iasi. Pentru ca daca m-as fi apucat eu sa scriu despre asta, in furia mea as fi aruncat doar dumnezei si cruci, as fi spurcat firma lor de nu s-ar mai fi spalat prea curand nici cu toate apele Bahluiului.

Articolul aici .

De altfel, pe acelasi site, respectiv http://www2.hotnews.ro am mai gasit cateva articole interesante, te invit la aruncarea unei ocheade scurte.

RDS, daca nu stii, are multi razvratiti prin fata sediilor lor din orice cartier al Iasului. Dar pentru un timp sa ne oprim la ceea ce au de spus internautii. Nu cred ca te va mai suprinde mai incolo sa afli chestii si mai interesante despre calitatea serviciilor lor sau despre cum isi trateaza clientii, chiar si cei care au statutul de persoane juridice.

RDS o suge!

RCS & RDS Iasi – avertisment public din partea Inspectoratului Regional pentru Protectia Consumatorului
 
Nesimtirea RDS Iasi
 
Cum e RDS? Inca un review care ii face de cacat
 
O alta dovada ca RDS e de cacat
 
Internet de la RDS
 
Multumesc RDS
 
RDS SUCKS
 
Marketing RDS
 

Si pot continua cu cel putin inca 30 de link-uri din care poti trage singur/a o concluzie despre cum se prezinta situatia in realitate. Desigur, imi vei putea imputa ca se poate ca unele dintre aceste link-uri sa fie de fapt niste tipi dubiosi de la nu stiu ce firma concurenta (nu am sa spun nici un nume din motive reclama) care isi posteaza pe blog/forum chestii de genul doar sa le submineze „brand-ul”. Numai ca situatia e reala si oamenii se plang pe buna dreptate. Iar eu ma aflu printre ei, pentru ca am platit mai mult decat scrie in contract, pentru ca pe flyer-ul cu oferta de asta toamna NU era precizat ca numai primul abonament de pe o adresa are gratuitate primele 3 luni, iar tipii care au instalat Net-ul NU au spus nimic despre asta si nici cucoanele de la ghisee. De fapt ele au spus, dar DUPA ce am incheiat contractul. Am fost la OPC, dar ei m-am primit amuzati, spunand ca au peste 300 de plangeri impotriva RDS din varii motive. Iar cei de la RDS au crezut ca s-au spalat pe maini de mine mentionand in treacat ca servicul de instalare a Net-ului (cablare, conectare, instalare) e realizat de o firma cu care au incheiat ei contract in vederea indeplinirii acestei sarcini si, deci, nu de ei, pentru ca ei sunt o firma serioasa si, daca ceva nu merge bine e numai si numai din vina firmei de instalare. Iar adevarul sade si aici, pentru si acea firma s-a dat de sminteala, tipii care mi-au instalat serviciul de Internet spunandu-mi blazati si ranjind ca eu SUNT NOROCOS ca ei au venit dupa 2 saptamani sa-si indeplineasca obligatiile contractuale, pentru ca altii au asteptat si 3 luni. Si eu trebuia sa fac ce? Pentru ca la inceput nesimtirea asta am luat-o drept o gluma nesarata. 3 luni? Si inca mai functionati pe piata? Incep sa dau dreptate unui ilustru necunoscut care a spus ca romanii uita repede tzepile si suturile in cur primite si accepta aceleasi tampenii de mai multe ori la rand… Pentru ca stiu destui care dupa ce si-au terminat contractul cu RDS si l-au refacut/continuat, desi au fost tratati ca niste lepadaturi…

In fine, subiectul e destul de fumat, insa nu vreau ca asta sa ma opreasca sa-mi exprim repulsia fata de RDS, pentru ca si eu am fost nevoit sa inghit rahat de la ei numai pentru ca daca i-as da in judecata nu mi-as permite cheltuilile de judecata si nici un avocat bun. Si apoi, de ce nu, cu cat mai multe plangeri publice, cu atat mai scazute sansele RDS de a atrage mai multi clienti de care sa isi bata joc…

RATP Iasi transport in comun ca rahatul plutitor pe garla

Posted in Plangeri sau deplangeri by adversize on Martie 18, 2008

RATP Iasi – o adunatura de idioti incompetenti care angajeaza pe posturile de „soferi” alta adunatura de idioti cu 4 clase primare, gen Odiosu’.
Eu, ca sa ajung la scoala din Tatarasi, trebuie sa iau tramvaiul 1. Domnul „sofer”, a.k.a fucking moron, care abia isi poate scrie numele, s-a gandit ca-si poate lua pauza de cafea putin mai lunga. Astfel, eu, jupanul student fara o letcaie in buzunar si morcovit nevoie mare ca intarzii la un drac de seminar si o pun de-o restanta pt ca profu’ nu e chiar ceea ce numim „de treaba” si nu ma baga in examen daca nu am un nr. fix de przente, eu astept…si astept… si de la 14:10 pana la 14:56 NU VINE nici un futut de tramvai pe care sa scrie 1 si sa ma duca in Copou, la scoala!! Dar vine, stati linistiti, pe la 15:15, greu si plin-ochi de lume, toti cu fetele trase de figuri de ceara perfect conservate. Toti iritati, toti cu injuraturi pregatite si gata sa te impinga in orice directie, numai sa nu intarzie. Si, credeti-ma, daca esti tare, poti intra in cele din urma in tramvai. Dar nu recomand asta nimanui. Tre’ sa fii tare de coate si pregatit sa te iei la injuraturi sau suturi cu toti cocalarii de tigani sau, mai fain, cu intreaga mosnegime/babetime plimabtoare care circula pe gratis!

Vezi: Ziarul de Iasi
Si gata cu restanta! Timp in care, pe aceeasi linie (pana in Piata Unirii) trece tramvaiul 3. Dar nu DOAR un tramvai 3, ci TREI tramvaie 3. Mai pline, sau mai goale, nu conteaza. Ce conteaza e ca studentimea face/plateste cel mai mult la RATP in tot orasul asta de cacat, iar tocmai lor nu li se pune un tramvai in plus, ca, vezi doamne, astia si-asa sunt vai de mama lor, nu spun nimic, nu se baga in seama, tin gura mica si tac. Si asa e! Daca dai telefon la 0800 sau nush cat (gratuit, desigur) si le spui ca ai probleme datorita serviciilor de rahat pe care le ofera (gen RDS.RCS), te aburesc si 3 ore la telefon si tu, clientul, NU AI REZOLVAT NIMIC! Pt ca ii doare in cur pe ei daca eu servicii bune sau nu, doar sa scoata ceva de pe spinarea ta. Asa o sa mearga multa vreme, pt ca domnii clienti accepta astfel de servicii si nu boicoteaza sub nici o forma asfel de magarii adresate lor, clientilor. Daca tot trece 3-ul pe acolo, veti spune, de ce nu am luat 3-ul pana in Piata Unirii macar, si de acolo perpedes? Ei bine, pentru ca NU m-am gandit ca au sa faca faza cu tramvaiul 1 o saptamana intreaga si pt ca daca tot am dat banii pe abonament la TRAMVAI ca sa merg pana in Copou nu am nici un motiv sa merg cu un AUTOBUZ, sau PE JOS pana acolo. RATP? Bullshit! Incompetenti care isi bat joc si tin musai sa demonstreze ca o afacere gen microbuze (cu care, by the way, e si mai aventuros sa circurli) poate sa mearga foarte bine pt ca pe ei ii doare sub turul pantalonilor daca le iese anual un castig net satisfacator.
Daca intri pe site-ul lor (da, au si asa ceva, sunt moderni, eficienti si, desigur, inabordabili) ai spune ca sunt o regie serioasa, care presteaza servicii de calitate! Ptiu! O gluma cu totul!
Vezi si:
1.

RATP Iasi cumpara autobuze second-hand

2.

RATP nu face fata
3.
RATP Iasi loveste din nou
4.

RATP – povestea porcilor

Si cu asta NU am terminat despre serviciile RATP (Rapid Ansamblam Trucuri Parsive) Iasi (Iasi adica). Voiam sa pun si o imagine sugestiva despre procesul de conservare din tramvaiele RATP Iasi, insa nu am nici una facuta si nu vreau sa imi sara nimeni in cap ca am furat-o de pe site-ul X.X.X.X

Cu Wizzair prin lume

Posted in Plangeri sau deplangeri by adversize on Martie 18, 2008

Plecarea

 

Eu, in nestiinta mea, credeam ca atunci cand calatoresti cu avionul iti este inclus in pretul biletului si ceva de-ale gurii si ceva de-ale maselelor. Amarnic m-am inselat. Sa-ti spun cum este de fapt. Iti cumperi biletul cu ceva timp inainte. Scrie acolo, undeva pe “belet”, ca trebuie musai sa te prezinti la check-in cu doua ore inainte de stabilita pentru decolare. La Aeroport Baneasa, Bucuresti. Pana iti accepta bagajele, pana te mai uiti la stele, pana te mai pisi pe tine… vezi tu. Te prezinti. Daca BellAir au deschis la orele prevazute pe “belete”, WizzAir nu sunt la fel de prompti. Femeile alea 2 care se ocupa cu distribuirea biletelor propriu-zise cu care ai voie sa urci in pasarea zburatoare pe care scrie cu litere vinete WizzAir, dorm sau isi beau apa aia maro-neagra careia ii spune cafea. Si mai trag cu ochiul din cand in cand sa vada daca s-a umplut aeroportul de lumea care trebuie sa zboare cu firma lor, asa, probabil pentru FUN, cum spun chinezii. Si cred ca se amuza tare de voi, caci chiar si dupa ce lumea a facut coada in vederea postarii bagajelor si achizitionarii hartiilor necesare zborului, ele inca mai stau la “o barfa mica” si isi iau un aer profund-ocupat, de profesori universitari care nu mai fac fata volumului de cafea si studenti care navalesc peste ei. Cand s-a adunat destula lume ca sa se calce in picioare, sa transpire si sa inceapa cursul de injuraturi si scuze de fatada, ies si ele din cuibul lor si se adreseaza multimii furioase pe un ton extrem de distins prin care ii abordeaza pe toti cei care vor sa zboare cu WizzAir ca “ De ce va imbulziti asa? Ati facut o coada imensa acolo cand trebuia sa veniti la ghiseele cu numerele 1 si 2”. Si lumea, mai furioasa ca nu a anuntat-o nimeni de la inceput ca sa nu stea de pomana 2 ore la o coada inutila in fata ghiseului WizzAir, se indreapta spre ghiseele 1 si 2, desigur. Apoi inca o ora asteptare dupa ce te-au verificat de bombe si alte dracarenii de fundamentalist, pana trec toti de check-in. Apoi imbarcarea. Te urci, te mai verifica o data de “belet”, ala proaspat achizitionat, si gata. Exact ca in autobuz spre Blebea. Care mai de care se inghesuie la gemuletele alea deja cunoscute, “ia sa vad si eu ce se vede”, oamenii isi pun bagajele deasupra locurilor pe care stau dar si deasupra locurilor unde nu stau, ca au prea multe si-s prea mari, stewardesele nu se mai numesc asa si tin sa te informeze ca sunt flight-atendent sau ceva de genul acesta, apoi te roaga frumos sa te asezi si sa buckle-up, sa-ti pui centura in jurul braului dupa indicatiile pe care ti se dau de catre insotitorii de zbor. Aici nu am avut chiar nimic de comentat. S-au comportat asa cum ma asteptam, fara sa fie prea lingai sau exagerat de protectori. Si, desigur, fara sa te ia la rost ca la magazinele Flux din
Iasi ca nu stiu ce naiba ai facut cu centura sau ti-ai lasat bagajul de mana pe brate cand ti s-a spus ca nu ai voie. Dar dupa cat am asteptat la coada WizzAir ca la paine pe vremea lui Odiosul, eram sfarsit. Puteau sa se dea cu curul de podeaua avionului, ca nu ma mai ridicam si nu mai reactionam in nici un fel.

Mie mi-era somn, asa e. Dar cand am auzit ca o cafea mica e 2 euro… fratele meu drag, am adormit instantaneu. Insotitorii de zbor faceau si pe-a agentii de vanzari in timpul zborului, asa ca s-au plimbat de nenumarate ori sa vada daca totul e in regula, dar mai ales sa vada daca nu cumva ti s-a facut pofta de un corn si un Ice Tea, totul in valoare de 5 euro. Si mie, nu stiu exact de ce, nu mi s-a facut pofta de asa ceva. La inceput am crezut ca datorita pretului care semana foarte mult cu cele de la chioscurile noastre, poate putin peste, cu vreo 2 sau 4 RON. Apoi am crezut ca datorita faptului ca una din insotitoarele de zbor nu voia sa se da la mine in timpul serviciului, sa-mi faca vreun semn discret ca-i place de mine de mama focului. Apoi am crezut ca e datorita firii mele aproape zgarcite cand nu aveam banii pe care ii cereau pntru produsul dorit. Apoi nu mai stiu ce am crezut, dar va asigur ca mi-am luat somn de voie, indiferent la priveslistea norilor vazuti de deasupra, indiferent la schimbarea de presiune care imi dadea un sentiment cel putin interesant, indiferent la barfa celor 2 fete cosuroase si vioaie de iti venea sa le plesnesti numai sa le taca putin gura, indiferent de toate. Am dormit. Astfel nu mai auZZeam cati euro trebuie sa dau ca sa-mi sting mahmureala. Caci da, eram si de data asta mahmur. Apoi am ajuns, cu o durere cumplita de timpane. Dar asta vina nu o poarta sub nici o forma WizzAir-ul. E vorba de schimbarea brusca de presiune de la 10.000 de metri la…sol. Apoi am asteptat nu prea mult (ideea e de asteptat, asteptat, asteptat) sa-mi recuperez rucsacul de la bagajele din cala. L-am recuperat. Avea 2 zip-uri deschise. Deci nu am gasit nici stick-ul de dat sub brat, nici afer-shave-ul. Apoi, cand m-am uitat sa vad ce nu mai aveam, am descoperit ca incarcatorul meu de acumulatori Varta era Varza. Strambat, maltratat, abuzat etc. Si nu prea imi dau seama cum au reusit asta pentru ca l-am pozitionat intre haine tocmai pentru ca ma temeam pentru sanatatea lui. Dar fie. E mort. Nici o resuscitare nu mai poate salva acest… plastic.

 

Intoarcerea

 

Nevoit fiind sa ma intorc pe meleagurile mele natale, unde Vadim planuia in cel mai ascuns secret sa alunge neamurile straine din Romania si unde nu-ti-poti-rupe-piciorul-in-gaurile-din-asfaltul-Bucurestilor pentru ca mereu vei avea de partea ta un om care lupta pentru dreptate cu o ranga care are un IQ mai mare decat a purtatorului (vezi Becali, pagina a 2-a a ziarelor de maine), am profitat de faptul ca aveam “belet” tot la WizzAir si m-am prezentat pe aeroportul pe care am aterizat la venire, Luton, Londra. Tipa aia de la check-in vorbea thailandeza. Pentru ca eu pot intelege engleza si chiar am facut acest exercitiu pe perioada sederii mele in
tara lor. Dar pe domnisoara blonda cu sanii mici nu am reusit sa o inteleg. Si cand mi-am dat silinta si am facut un efort de comprehensiune…well (cum spun chinezii), nu am inteles nimic. Poate chiar mai nimic decat prima data, daca pot spune asta. Ea insista sa ma faca sa invat cuvinte noi introduse in dictionarul lor sau uitase chiar de tot ca nu are voie sa vorbeasca cu accent de thailandez acea forma de engleza (pure british) tocmai la un ghiseu de check-in unde se presupune ca, o data la cativa ani macar, mai vin si turisti care pricep engleza, dar nu dialectul ei de suburbie. Asa ca am rugat pe cineva sa imi traduca si pana la urma ne-am inteles (“doar suntem oameni, ce dumnezeu!”). Eu am urcat, convins fiind ca cineva o sa-si posteze peste noua mea geaca vreo geanta mare cu ceva noroi sau mancare pe ea, m-am instalat, avionul a decolat, am ajuns in patria mea iubita Dar! Pana ca autobuzul zburator pe care erau pictate cu litere vinete WizzAir  sa ne faca placerea de a decola au durat…sa vedem: trebuia sa decoleze la ora 8 :30 si a refuzat sa faca asta pana la ora 12:30. Timp in care, dupa ce am trecut de controlorul de bilete din sala de asteptare si de controlorul de bombe, nu am stiut daca sa ma sinucid de plictiseala sau sa ucid eu pe cineva. Motivul intarzierii? Evident, vremea nefavorabila. Aici nu pot spune nimic. Decat sa ma dau de-a berbeleacul de la 10.000 de metri spre vreo vagauna dintre iubita Romanie si draga de Englitera, e mai bine sa mai astept cateva ore pana sa aterizez pe iubitul pamant romanesc. E okay. Asa functioneaza treaba asta si nu sta in puterea lor sa aranjeze situatia spre confortul clientilor. Problema e de alta natura. Dat fiind ca avionul isi intarzia decolarea in mod deliberat si intelept iar WizzAir  are grija de clientii sai, noi toti care urma sa calatorim cu avionul, am primit cate un bon valoric prin care firma isi cere scuze pentru orele de intarzire si ne ureaza plictiseala placuta si ca putem face consumatie numai in aeroport de acel bon valoric. Pentru 4 sau 5 ore de intarziere promiteau ca voi primi un bon valoric de sa pot sa ma si imbat. Iar mie mi-au daruit un bon de numai 3 Pounds, lire, cu care abia mi-am luat 2 sucuri mititele si un ziar pentru care am fost nevoit sa ma imprumut ca sa-l pastrez desi informatia din el te ucidea cu NIMICURILE pe care le oferea cititorului. Si costa si 88 de pi (pence), adica aproape o lira. Mai oameni, dar ce vreti de la mine? Pentru ca tipei de la aeroport care primea bonurile valorice sau banii pntru produsele alese de mine, nu prea ii functiona o anumita parte a creierului, aia de se ocupa cu receptarea si interiorizarea mesajului. “Does this paper costs? Or it’s free? Do I have to pay something extra for it?” Tipa se uita la mine si nu spune nimic, bate la casa si ziarul. Apoi se uita la mine si-mi spune ca trebuie sa-i mai dau 88 de pi. Pai de unde, femeie? Nu te-am intrebat la inceput daca trebuie sa dau parale pntru el? Trebuia sa nu-l bati acolo, in casa de marcaj, pentru ca NU am bani pentru el. Iar ea, cu o figura la fel de tampa ca cea a artistilor de canta manele la noi in
tara, spune “88 pi, please”. Eu i-am repetat ca nu am parale, dar atunci m-am lamurit ca nu intelegea, ca partea aia a creierului de care am mentionat mai sus, pur si simplu nu ii functioneaza. Si m-am pus pe ras. Dar ea tot se holba la mine. I-am spus, de data asta in romana, ca e proasta ca noaptea si ca ma cac in ziarul ei, poate sa se stearga la cur cu el, ca nu-l iau. Pana la urma am imprumutat si i-am dat banii insotiti de o serie de injuraturi clasice romanesti. Pe urma am ajuns acasa, apoi zapada prin Bucale cum nu cred sa mai fi fost pe acolo de vreo 10 ani si tot asa. Drumuri infundate. Desigur, “am fost luati pe nepregatite de urgia iernii asteia”. 

Deci cu WizzAir nu recomand calatorii daca sunteti mahmuri sau aveti rau-de-asteptare-prelungita iar in Bucale nu doresc nimanui sa locuiasca pe perioada iernilor care vin pe nepregatite.

CFR is my life sau cum poti sa te mentii tanar o vesnicie

Posted in Plangeri sau deplangeri by adversize on Martie 18, 2008

De ce tanar? Pentru ca tineretea e cel mai intersant lucru pe care draga de viata ti-l poate oferi. Uite, daca nu ma crezi, incearca sa-ti misti ochii prin camera, sa ti-i dai peste cap si apoi sa imiti un personagiu feminin din Caragiale; daca vei fi tanar vei putea face asta cu usurinta fara sa-ti pese prea mult ca te-am pus sa faci asta spre hazul colegilor de scoala, de apartament sau de lucru. Probabil o vei face de plictiseala, dornic de putin amuzament (o forma cam neobisnuita, e drept), sa vezi ce vreau eu sa exprim prin ceea ce indrug aici dar, hei! O vei face! Daca esti batran si faci asta, ori ai un simt al umorului deosebit (toata stima!), ori suferi de o chestie cel putin ciudata care se numeste senilitate.

Sa revenim la CFR. Cum sa ramai tanar pentru o vesnicie cu CFR-ul? Pentru ca in caz ca nu te-ai gandit ce metode sa folosesti, cum anume sa faci sa te pastrezi tanar si ferice, fara riduri, cu o imagine mai mult decat pastrata despre sine (in sensul ca iti vei mentine corpul la fel de tanar), exact ca atunci cand ai 24 de ani si te indrepti, plin de vise si curios spre Bucuresti, CFR-ul s-a gandit pentru tine. Da, e ca-n reclamele alea la pensii private, unde s-au gandit aia de au rupt podeaua la batranetile tale. Asa de mult incat te sperie gandul ca vor bani de la tine. Dar nu, ei vor bani numai spre asigurarea fericirii tale ulterioare, nu te speria. E in folosul tau cu totul. Uite, CFR face asta pentru tine. Si, atentie mare, intra in pretul biletului. Platesti o data, te trezesti dupa o perioada si… ta-dam: tanar ca atunci cand te-ai urcat in trenul lor minunat! Nu e asa ca ti-ai dorit asta inca de cand ai avut prima mestruatie sau prima polutie nocturna? Spune drept, am dreptate sau nu? Pentru ca, dragii mei, stiu ca am! CFR is my life! I (inimioara rosie, cu un colt lucitor) CFR. Oh, my God, I can’t believe is CFR! Si asa mai la vale. Te urci in trenul CFR cu visele de rigoare la tine, iti pregatesti pachetul de tigari sa-l ai la indemana, ca sa fii pe faza cand opreste si pentru 4 minute sa tragi 3, 4 fumuri rapide (ca e vai si amar daca te prinde domnul controlor cu mustata rosie si ochii vigilenti post-comunisti si sinceri ca fumezi IN TRENUL CFR, te amendeaza si te “face de bafta” in fata oamenilor din gari sau din acelasi minunat tren in care te-ai suit sedat de ceea ce promitea si iti spune ca “Bah, fumatori puturosi, lasati, bah, dreacului tigarile astea, ca sunt bani aruncati! Si mai du-te si tu la ma-ta acasa si fumeaza, nu aici! Nu vezi ca semnul asta arata o tigara taiata?! Ce crezi tu ca inseamna asta? Sa nu fumezi, bah, Pastele ma-ti!”), iti pregatesti valiza sa nu fuga, domane fereste, prin stransoarea degetelor unui tigan (frumos, desigur, cu ochii visatori) si sa ajungi fara ea la Bucale si apoi te instalezi extrem de fericit in vagonul de la clasa a 2-a, intr-un “compartament” care, spre linistea ta, miroase a nimic altceva decat pipi (chisalau, cum spun copiii de le Reeducare), oaie, picioare prea-umblate si… aproape ca nu-ti vine sa crezi, dar am s-o spun, miroase, domnule, a primavara! Si ce primavara! Aia dintr-un sat de Rebreanu. Fantastic de romaneasca si curata! Sa ma bata dumnezeu ala micu daca mint!

Porneste. Uuuu!!! Ce tare! Face… ca un tren!

Stiti piesa aia in care o trupa romanasca foarte dizidenta, asa, ne promite ca prin criogenare putem salva
Romania ? Ceva de genul “Criogenia salveaza Roamania!” Ei, va spun, tipii astia uitasera o latura importanta a solutiei propuse de ei. Cea mai interesanta, dupa cum va dati seama. Anume ca prin criogenare ramai, desigur si fara nici cel mai mic dubiu – am sa aduc dovezi palpabile – ramai tanar. Vai! Am spus-o! Era secretul intregii calatorii. Sau am mai spus-o deja? Ei, de acum sa o luam usor, sa vedem cum CFR realizeaza aceasta minune pentru noi, cetatenii astia prostuti (doamne, ce crud sunt!), care mai dau si bani putini, 20 si ceva de RON Iasi – Bucale, cu reducerea oferita atat de zambitor si generos de catre Ministerul Invatamantului studentilor nici mai mult nici mai putin decat romani. Bucale fiind, cum sa spun, asa, ca o… ca o capitala, mi-am amintit! Da, asa e. CFR ofera minunea. Te tine tanar chiar si o vesnicie. Nu trebuie decat sa fie iarna afara. Si, fiti atenti, nici macar nu scrie, alaturi de semnul cu tigara taiata asta, sau macar pe bilet. Te minunezi numai dupa ce ai parcurs cativa kilometri, asa, ca de la
Iasi la Bucuresti. Atunci iti dai seama ca serviciile lor sunt mult, mult mai complexe si mai complete. Atunci realizezi ca zapada de pe culoar nu e de dragul sarbatorilor ce trebuiau sa soseasca, ci e pentru tine, studentul sedat de fericire ca asa ceva se poate intampla acum si la noi, in tarisoara noastra mica, si numai prin
Siberia anilor ’20. Caci aia, am auzit, au renuntat la acest gen de servicii pentru ca lumea se plictisea de prea multii ani traiti si doreau sa moara. Si au cerut, ca niste infami nerecunoscatori, caldura. Sub pretextul ca au platit biletul cinstit si nu vor sa mearga ca in sareta. Ptiu! Ce prosti! Incredibil, domnule! Sa nu-ti vina sa mai iesi din
tara , nu alta! Apoi la noi lumea vrea sa ramana tanara si investeste bani seriosi in activitatea necesara pastrarii tenului si organelor vitale intacte, tinere. Asa da! Toata stima CFR-ului, ca sunt brava si ne ofera asta pentru un pret de nimic.

Si ajung, domnule, in Bucale. Eram vioi tare. Nu-mi mai simteam picioarele si nici bratele. Datorita endorfinelor eliminate in sange, va dati seama. A fost atat de frumos ca nu imi mai venea sa cobor de acolo. Compartimentul era ca a 2-a casa pentru mine. Si atat de fericit eram si rupt de realitate datorita efectului halucinogen datorat criogenarii, incat atunci cand am coborat simteam un sentiment cumva nedefinit ca am sa strang pe cineva de gat si am sa dau pe acel cineva cu curul de pamant atat de tare incat ma voi incalzi. Efectul de care v-am spus. Imi luase mintile de placere. Si numai asta m-a oprit. Gandul ca ma voi incazli realizand aceasta activitate si voi pierde toata bucuria oferita prin extra-servicul surpriza oferit de CFR calatorilor. La un moment dat, pe drum, vine un tip care s-a autointitulat “bun… zua, marchgfdjs, …, dumneavoas, va rog!” Cica voia nu stiu ce bilet. Va dati seama, sedat cum eram nu am reusit decat sa scot un raget infernal din mine prin care, – aici trebuie sa recunosc, m-am lasat purtat de val, eram la punctul culminant al efectului, – prin care ceream sa mi se dea caldura. Nu mai suportam placerea. Era ca-n cartile alea de Kamasutra. A fost stanjenitor pentru domnul acela care pana la urma era supranumit Nasul (inca nu stiu legatura cu Al Pacino si seria celor 3 filme celebre care poarta acest nume) sa-mi spuna ca “lasa, tinere, ca nu mori dintr-atata!”. Dar a fost incurajator. Altfel cred ca ma lasam prea tare purtat de val datorita endorfinelor eliminate in sange.
Normal , am uitat sa-i multumesc la plecare. Cred ca s-a ascuns pe undeva, obisnuit fiind dupa astfel de calatorii sa fie luat in brate si pupat cu multa dragoste, ca un soi de rasplata pentru ca a fost alturi de calatori tot drumul. Si apoi, de unde stiu eu ca nu era chiar si el sedat de serviciile Cailor Ferate Romane.

Cineva mi-a spus candva, mergand spre Cluj cu trenul CFR, ca mai bune servicii decat ofera aceasta… organizatie nu voi gasi nicaieri in lume. Multa vreme nu l-am crezut, convins fiind ca e curent pe holurile CFR, ca pute in vagoane, ca nu mai stiu eu ce tampenii, cum ca fetele mai sunt bruscate cumva cand raman absolut singure in aceste minunate case pe sine de catre diversi tipi dubiosi pe care nu-i duce capul prea departe si asa mai la vale. Dar se vede treaba ca m-am inselat. M-am inselat profund si nu mi-e rusine sa recunosc asta. Am gresit, asta este. Shit happens, cum spun chinezii. Acum insa am insistat la toti cunoscutii sa foloseasca serviciile CFR, sa aiba orgasme cu serviciile Cailor Ferate Romane, sa faca dragoste cu aceste servicii, sa aiba copii cu ele, sa iubeasca CFR-ul. Si fac asta numai si numai ca sa imi rasplatesc macar intr-o masura infima, cat de cat, bucuria pe care numai CFR-ul o poate oferi, ca un cadou supriza pe langa noile preturi si cresteri semnificative de salarii pe care le pune la dispozitia cetatenilor Guvernul. Pardon, stiti voi cine. Nu e asa, ca viata e minunata acum si la noi? Ce atata capitalism si tampenii legate de sistemul judiciar si social? Ce atata Karl Popper cand putem trai bine si cu Platon, Hegel, Marx? Fac eu ceva pe serviciile pe care le ofera Occidentul! Ca sa stie toata lumea care va binevoi sa citeasca aceste randuri de o rara frumusete, colorate de spiritul corect si generos al patriei ce m-a tinut atat de strans la sanul ei drag, eu iubesc CFR-ul! Repet, I (inimioara rosie cu un colt lucitor) CFR!! Horray!

Numai bine va doresc, dragii mei tovarasi de fericire, si o calatorie dus-intors cu serviciile oferite de nici o alta institutie, firma, organizatie, regie etc. decat CFR! Traiasca Iliescu, pentru ca a facut posibila acesta minune inca din ’89!

P.S. M-am gandit sa le fac o campanie de promovare care sa poarte mesajul “Eu vreau sa fiu tanar vesnic si ferice si de aceea aleg Caile Ferate Romane! Acum viata e mai simpla! Alege si tu CFR pentru o viata mai lunga si plina de suprize!”