AdverSize Matters – Ueb Dizain Iz Pis Of Cheic

Cu Wizzair prin lume

Posted in Plangeri sau deplangeri by adversize on Martie 18, 2008

Plecarea

 

Eu, in nestiinta mea, credeam ca atunci cand calatoresti cu avionul iti este inclus in pretul biletului si ceva de-ale gurii si ceva de-ale maselelor. Amarnic m-am inselat. Sa-ti spun cum este de fapt. Iti cumperi biletul cu ceva timp inainte. Scrie acolo, undeva pe “belet”, ca trebuie musai sa te prezinti la check-in cu doua ore inainte de stabilita pentru decolare. La Aeroport Baneasa, Bucuresti. Pana iti accepta bagajele, pana te mai uiti la stele, pana te mai pisi pe tine… vezi tu. Te prezinti. Daca BellAir au deschis la orele prevazute pe “belete”, WizzAir nu sunt la fel de prompti. Femeile alea 2 care se ocupa cu distribuirea biletelor propriu-zise cu care ai voie sa urci in pasarea zburatoare pe care scrie cu litere vinete WizzAir, dorm sau isi beau apa aia maro-neagra careia ii spune cafea. Si mai trag cu ochiul din cand in cand sa vada daca s-a umplut aeroportul de lumea care trebuie sa zboare cu firma lor, asa, probabil pentru FUN, cum spun chinezii. Si cred ca se amuza tare de voi, caci chiar si dupa ce lumea a facut coada in vederea postarii bagajelor si achizitionarii hartiilor necesare zborului, ele inca mai stau la “o barfa mica” si isi iau un aer profund-ocupat, de profesori universitari care nu mai fac fata volumului de cafea si studenti care navalesc peste ei. Cand s-a adunat destula lume ca sa se calce in picioare, sa transpire si sa inceapa cursul de injuraturi si scuze de fatada, ies si ele din cuibul lor si se adreseaza multimii furioase pe un ton extrem de distins prin care ii abordeaza pe toti cei care vor sa zboare cu WizzAir ca “ De ce va imbulziti asa? Ati facut o coada imensa acolo cand trebuia sa veniti la ghiseele cu numerele 1 si 2”. Si lumea, mai furioasa ca nu a anuntat-o nimeni de la inceput ca sa nu stea de pomana 2 ore la o coada inutila in fata ghiseului WizzAir, se indreapta spre ghiseele 1 si 2, desigur. Apoi inca o ora asteptare dupa ce te-au verificat de bombe si alte dracarenii de fundamentalist, pana trec toti de check-in. Apoi imbarcarea. Te urci, te mai verifica o data de “belet”, ala proaspat achizitionat, si gata. Exact ca in autobuz spre Blebea. Care mai de care se inghesuie la gemuletele alea deja cunoscute, “ia sa vad si eu ce se vede”, oamenii isi pun bagajele deasupra locurilor pe care stau dar si deasupra locurilor unde nu stau, ca au prea multe si-s prea mari, stewardesele nu se mai numesc asa si tin sa te informeze ca sunt flight-atendent sau ceva de genul acesta, apoi te roaga frumos sa te asezi si sa buckle-up, sa-ti pui centura in jurul braului dupa indicatiile pe care ti se dau de catre insotitorii de zbor. Aici nu am avut chiar nimic de comentat. S-au comportat asa cum ma asteptam, fara sa fie prea lingai sau exagerat de protectori. Si, desigur, fara sa te ia la rost ca la magazinele Flux din
Iasi ca nu stiu ce naiba ai facut cu centura sau ti-ai lasat bagajul de mana pe brate cand ti s-a spus ca nu ai voie. Dar dupa cat am asteptat la coada WizzAir ca la paine pe vremea lui Odiosul, eram sfarsit. Puteau sa se dea cu curul de podeaua avionului, ca nu ma mai ridicam si nu mai reactionam in nici un fel.

Mie mi-era somn, asa e. Dar cand am auzit ca o cafea mica e 2 euro… fratele meu drag, am adormit instantaneu. Insotitorii de zbor faceau si pe-a agentii de vanzari in timpul zborului, asa ca s-au plimbat de nenumarate ori sa vada daca totul e in regula, dar mai ales sa vada daca nu cumva ti s-a facut pofta de un corn si un Ice Tea, totul in valoare de 5 euro. Si mie, nu stiu exact de ce, nu mi s-a facut pofta de asa ceva. La inceput am crezut ca datorita pretului care semana foarte mult cu cele de la chioscurile noastre, poate putin peste, cu vreo 2 sau 4 RON. Apoi am crezut ca datorita faptului ca una din insotitoarele de zbor nu voia sa se da la mine in timpul serviciului, sa-mi faca vreun semn discret ca-i place de mine de mama focului. Apoi am crezut ca e datorita firii mele aproape zgarcite cand nu aveam banii pe care ii cereau pntru produsul dorit. Apoi nu mai stiu ce am crezut, dar va asigur ca mi-am luat somn de voie, indiferent la priveslistea norilor vazuti de deasupra, indiferent la schimbarea de presiune care imi dadea un sentiment cel putin interesant, indiferent la barfa celor 2 fete cosuroase si vioaie de iti venea sa le plesnesti numai sa le taca putin gura, indiferent de toate. Am dormit. Astfel nu mai auZZeam cati euro trebuie sa dau ca sa-mi sting mahmureala. Caci da, eram si de data asta mahmur. Apoi am ajuns, cu o durere cumplita de timpane. Dar asta vina nu o poarta sub nici o forma WizzAir-ul. E vorba de schimbarea brusca de presiune de la 10.000 de metri la…sol. Apoi am asteptat nu prea mult (ideea e de asteptat, asteptat, asteptat) sa-mi recuperez rucsacul de la bagajele din cala. L-am recuperat. Avea 2 zip-uri deschise. Deci nu am gasit nici stick-ul de dat sub brat, nici afer-shave-ul. Apoi, cand m-am uitat sa vad ce nu mai aveam, am descoperit ca incarcatorul meu de acumulatori Varta era Varza. Strambat, maltratat, abuzat etc. Si nu prea imi dau seama cum au reusit asta pentru ca l-am pozitionat intre haine tocmai pentru ca ma temeam pentru sanatatea lui. Dar fie. E mort. Nici o resuscitare nu mai poate salva acest… plastic.

 

Intoarcerea

 

Nevoit fiind sa ma intorc pe meleagurile mele natale, unde Vadim planuia in cel mai ascuns secret sa alunge neamurile straine din Romania si unde nu-ti-poti-rupe-piciorul-in-gaurile-din-asfaltul-Bucurestilor pentru ca mereu vei avea de partea ta un om care lupta pentru dreptate cu o ranga care are un IQ mai mare decat a purtatorului (vezi Becali, pagina a 2-a a ziarelor de maine), am profitat de faptul ca aveam “belet” tot la WizzAir si m-am prezentat pe aeroportul pe care am aterizat la venire, Luton, Londra. Tipa aia de la check-in vorbea thailandeza. Pentru ca eu pot intelege engleza si chiar am facut acest exercitiu pe perioada sederii mele in
tara lor. Dar pe domnisoara blonda cu sanii mici nu am reusit sa o inteleg. Si cand mi-am dat silinta si am facut un efort de comprehensiune…well (cum spun chinezii), nu am inteles nimic. Poate chiar mai nimic decat prima data, daca pot spune asta. Ea insista sa ma faca sa invat cuvinte noi introduse in dictionarul lor sau uitase chiar de tot ca nu are voie sa vorbeasca cu accent de thailandez acea forma de engleza (pure british) tocmai la un ghiseu de check-in unde se presupune ca, o data la cativa ani macar, mai vin si turisti care pricep engleza, dar nu dialectul ei de suburbie. Asa ca am rugat pe cineva sa imi traduca si pana la urma ne-am inteles (“doar suntem oameni, ce dumnezeu!”). Eu am urcat, convins fiind ca cineva o sa-si posteze peste noua mea geaca vreo geanta mare cu ceva noroi sau mancare pe ea, m-am instalat, avionul a decolat, am ajuns in patria mea iubita Dar! Pana ca autobuzul zburator pe care erau pictate cu litere vinete WizzAir  sa ne faca placerea de a decola au durat…sa vedem: trebuia sa decoleze la ora 8 :30 si a refuzat sa faca asta pana la ora 12:30. Timp in care, dupa ce am trecut de controlorul de bilete din sala de asteptare si de controlorul de bombe, nu am stiut daca sa ma sinucid de plictiseala sau sa ucid eu pe cineva. Motivul intarzierii? Evident, vremea nefavorabila. Aici nu pot spune nimic. Decat sa ma dau de-a berbeleacul de la 10.000 de metri spre vreo vagauna dintre iubita Romanie si draga de Englitera, e mai bine sa mai astept cateva ore pana sa aterizez pe iubitul pamant romanesc. E okay. Asa functioneaza treaba asta si nu sta in puterea lor sa aranjeze situatia spre confortul clientilor. Problema e de alta natura. Dat fiind ca avionul isi intarzia decolarea in mod deliberat si intelept iar WizzAir  are grija de clientii sai, noi toti care urma sa calatorim cu avionul, am primit cate un bon valoric prin care firma isi cere scuze pentru orele de intarzire si ne ureaza plictiseala placuta si ca putem face consumatie numai in aeroport de acel bon valoric. Pentru 4 sau 5 ore de intarziere promiteau ca voi primi un bon valoric de sa pot sa ma si imbat. Iar mie mi-au daruit un bon de numai 3 Pounds, lire, cu care abia mi-am luat 2 sucuri mititele si un ziar pentru care am fost nevoit sa ma imprumut ca sa-l pastrez desi informatia din el te ucidea cu NIMICURILE pe care le oferea cititorului. Si costa si 88 de pi (pence), adica aproape o lira. Mai oameni, dar ce vreti de la mine? Pentru ca tipei de la aeroport care primea bonurile valorice sau banii pntru produsele alese de mine, nu prea ii functiona o anumita parte a creierului, aia de se ocupa cu receptarea si interiorizarea mesajului. “Does this paper costs? Or it’s free? Do I have to pay something extra for it?” Tipa se uita la mine si nu spune nimic, bate la casa si ziarul. Apoi se uita la mine si-mi spune ca trebuie sa-i mai dau 88 de pi. Pai de unde, femeie? Nu te-am intrebat la inceput daca trebuie sa dau parale pntru el? Trebuia sa nu-l bati acolo, in casa de marcaj, pentru ca NU am bani pentru el. Iar ea, cu o figura la fel de tampa ca cea a artistilor de canta manele la noi in
tara, spune “88 pi, please”. Eu i-am repetat ca nu am parale, dar atunci m-am lamurit ca nu intelegea, ca partea aia a creierului de care am mentionat mai sus, pur si simplu nu ii functioneaza. Si m-am pus pe ras. Dar ea tot se holba la mine. I-am spus, de data asta in romana, ca e proasta ca noaptea si ca ma cac in ziarul ei, poate sa se stearga la cur cu el, ca nu-l iau. Pana la urma am imprumutat si i-am dat banii insotiti de o serie de injuraturi clasice romanesti. Pe urma am ajuns acasa, apoi zapada prin Bucale cum nu cred sa mai fi fost pe acolo de vreo 10 ani si tot asa. Drumuri infundate. Desigur, “am fost luati pe nepregatite de urgia iernii asteia”. 

Deci cu WizzAir nu recomand calatorii daca sunteti mahmuri sau aveti rau-de-asteptare-prelungita iar in Bucale nu doresc nimanui sa locuiasca pe perioada iernilor care vin pe nepregatite.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: