AdverSize Matters – Ueb Dizain Iz Pis Of Cheic

Delicat

Posted in Ego, Marunt by adversize on Martie 18, 2008

…Ai avea impresia ca printre firele de par si-a pus petale colorate viu, cu mirosuri orientale, straine. Toate glumele unei fetiscane par mai pline de intelesuri cand observi cu cat bun gust se imbraca si devii intimidat fara sa vrei de tonul vocii ei, de mirosul ei, de felul in care merge… Eu aveam buzunarele umplute cu cutii de Nurofen, ma dureau dintii ca dupa prima nastere, iar ea, jumatate zambind, jumatate trista, se holba cum imi luam cate 4 pastile in pumn pentru ca mai apoi sa le ingurgitez rapid, temator ca nu cumva sa simt vreun gust. Avea ochii obositi si pleoapele pareau ascunse de lumina de multa vreme. M-a invitat sa iau o gura din paharul ei cu cafea, sa pot inghiti mai usor pastilele, dar mi-a fost rusine instantaneu, fara sa-mi dau seama de ce, asa ca am refuzat politicos, cu capul usor aplecat intr-o parte. Ea a zambit de tot de data asta. N-avea dintii regulati, iar asta mi-a placut enorm de mult, in capul meu se faceau asocieri multe si cred ca m-am albit putin la fata, insa tare as fi vrut sa o intreb cum o cheama, sa-i stiu tabieturile si parfumul pe care il foloseste si daca ii place sa mearga la teatru sau in cluburi unde junkheads se imbiba cu Ketamina si minimal si se danseaza pierdut, fara limitele obisnuite, intr-o larga disperare satisfacatoare, auto-multumitoare. As fiu vrut sa stiu cati ani are sau daca e iubita sau daca tace zgomotos atunci cand se simte cumplit de singura si merge pe jos spre casa, injurand cate un dobitoc ras in cap. Dar, asa cum fac eu de obicei, tac spre ne-simtire, si uit ce caut in locul in care ma aflu in acel moment si… multe, nu mai stiu.

N-am intrebat nimic, dornic sa scap cat mai repede de sub privirea ei. Mi-am terminat cornul cu ciocolata, am fumat o tigara la foc rapid, m-am ridicat fastacit si am plecat. Nici nu m-am uitat inapoi, sunt sigur ca ma fixa inca.

Intr-o duminica dimineata, februarie si frig, eram in Bazar, Nicolina. Lume multa, CD-uri cu Tom Jones si manele. “Doriti ceva?” “Spuneti, va rog” “Cu ce pot sa va ajut?” “Cauti ceva anume, baiatu’?”. Nu doream nimic, doar ma uitam. Nu stiam daca vreau ceva, venisem doar sa nu stau acasa. Somnul ma parasise dinainte sa coboare lumina peste ferestre si la prima licarire m-am incaltat si, cu fularul strans bine, am fugit unde am vazut cu ochii. Mi-am luat o esarfa de bumbac in cele din urma. Am considerat ca e bine sa cumpar ceva daca tot am ajuns aici. Esarfa e buna. E neagra. E cu flori alble. E mica. E frumoasa si… Drace! Imi dau seama ca, fara sa vreau si fara sa fi facut asta in mod premeditat, am cumnparat esarfa ca sa i-o dau ei. In urechi Bic Runga, cu “It’s over” se derula cu o depresie covarsitoare. Am plecat din Bazar flamand de ea si de o imbratisare simpla.

Joi eram ametit de vinul prea aspru baut la un amic. Vineri eram mort de oboseala, dupa un examen dureros de greu. Dar ea era in neuronii mei imprimata, avea deja gust si o simteam ca pe parte constituanta a alcatuirii mele. Ea, ea, ea, ea, ea, ea, ea… ea… ea… Si prea multe nopti in care am dorit-o si mi-am imaginat-o zambindu-mi mie, cu gura intredeschisa, pregatita ca pentru sarut. Trebuia sa o caut, sa o vad din nou, sa o intreb ce cauta in mintea mea si in pasii mei, peste tot. Cum o cheama oare?

Azi prima incercare. Am vazut-o intamplator iesind de la scoala. Invata in alt corp decat mine, eram cu niste amici. Am intrebat-o ce face. Si mi-a zambit usor, trista, asa cum o stiam deja. Cred ca nu facuse prea bine la vreun examen. M-a luat de mana, calma, m-a tras la ea si mi-a spus: “Du-ma la o bere, te rog”. Eram uimit, dezorientat si incurcat. Am dus-o intr-un bar pe care-l stiam ca fiind OK. Isi tinea capul in palme si nu spunea nimic. La masa eram doar noi doi, albi la fete si cu figurile obosite, trecute prin vremea cumplita de afara… Se vedea pe geam cum ninge tare si vanturile spulberau totul, suparate-foc nu stiu pe cine. Nici o secunda nu mi-a parut ciudat ca muzica din fundal era tot Bic Runga, “Heal”. Cumva, in capul meu toate care se petreceau erau legate de ea, de mimica ei, de asezarea parului ei, de acum, asa ca, fara sa fiu superstitios, am considerat un bun al meu faptul ca dintre toate posibilitatile tocmai Bic Runga se derula. Ea parea ca gusta sunetul si-l interiorizeaza, spre acele ore cand ochii ii vor fi decorati de lumina din iunie, intr-un hamac verde din gradina bunicii. Mi-a venit sa o iau de mana. I-am spus, oarecum fastacit si nesigur, ca, spre rusinea mea, nu stiam cum cheama si ca imi doream sa aflu asta. Cristina. Cristina se numeste. I-am zambit calm si i-am spus numele meu, insa in mine aveau loc explozii si schimbari de temperaturi prea bruste si ciudate, eram emotionat si imi venea sa ma urc pe masa si sa multumesc cuiva strain pentru ca e strain. Dar am tacut. Parca era 2 noaptea, iar masinile isi turuiau motoarele facandu-ma nervos. Nu eram in stare sa scot o vorba din mine. Si asta ma intimida si mai mult. I-am spus ca am o urgenta de care tocmai mi-am amintit si ca sunt nevoit sa fug. Am plecat. Apoi, pana acasa, m-am injurat intruna, intreg tramvaiul se holba la mine cum imi manifestam furia asupra cuiva imaginar care parea ca raspunde pe masura si sunt convins ca nu ar fi lipsit mult pana sa sune la politie sau la vreun spital daca nu coboram. In 2 ore am adormit bustean, cu un pahar de bere la cap, pe noptiera.

Semestrul 2. Bere neagra. Cristina e langa mine, imi face cu ochiul cand ma prinde ca ma uit pe furis la ea si ma saruta pe gat fugar. Ne uitam la un film, pe canapeaua din camera la mine. Eu o cuprind cu un zambet pana la urechi, copilaros, cu mana ceafa si o sarut apasat, promitandu-i ca-i fac o cafea imediat; si ma ridic, spre bucatarie. Maine avem ore de dimineata amandoi. Eu de la 8, ea de la 10. Cristina, te iubesc! Am gura plina de gustul tau, ochii plini de lumina ta. Apoi ii trag sosetele una cat una si le arunc prin camera, dansand pe Radiohead, sugubat. Dimineata ma striga usor din usa, “vino inapoi, e frig, ia-ti fularul, te rog”, iar eu urc scarile de la etajul 2 si vin si-mi incolacesc fularul pe dupa gat sarutand-o, urandu-i o zi placuta. Si rad binedispus.

Cristina are palmele umede cand facem dragoste si are ochii nebuni de frumosi. Are un compleu negru pe care-l poarta asortat cu o fusta mare, tiganeasca si suie. Cristina poarta ochelari cand isi citeste mail-urile si invata. Danseaza flamenco ca si cum ar fi ultima zi din viata ei. Noptile ma omoara cu iubirea ei si desi ma prefac ca nu imi place, sunt extaziat cand face asa si deprimat cand nu face asa. Cristina stie sa fie ca o sotie, ca o amanta, ca un prieten, ca un copil, ca o mama, ca o sora, ca o femeie. Are vise albastre unori si cand fumam iarba ne pierdem prin cearsafuri. Si mi-a promis ca niciodata nu o sa ne pierdem unul de celalat…


iggy pop – natzy girlfriend

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: