AdverSize Matters – Ueb Dizain Iz Pis Of Cheic

Sorana

Posted in Ego by adversize on Mai 20, 2008

Sorana nu are ochii albastri, nici verzi, nici macar negri. Culoarea lor e interpretabila, cum sunt majoritatea dispozitiilor si starilor emotive. Isi poarta parul prins incomplet, pe umeri, ca si cum mereu vantul e acolo, dinspre balcon, sa-i miste genele si firele de par de pe umeri spre altundeva, unde e mai multa lumina. Cand priveste deodata spre mine, ochii nu-si ating tinta din prima, se petrece un fel de dislocare de imagine, iar pentru o fractiune de secunda, ma cauta. Si sunt langa ea. Bratele ii sunt albii de senzatii, cu miscari de nopti si dimineti inspre primul rasarit vazut de la orizontala, o pendulare intre orgasm si irascibilitate nefondata. Sorana e grijulie, isi poarta prezenta ca pe-o forta lasciva si e sedata de voluptate. Sanii ei imi strica somnul, sunt tari si atat de chematori. Cand pleaca, lasa in urma-i putin parfum, usa pare ca nu se mai inchide si clantele de pe scara tremura, sa deschida totul privirii.

Sa ti-o descriu? E alba si ingrijorata de un fel de viitor. Noaptea devine imobila, cu bratele in directii inalte si pieptul tresaltand ca o agonie. Are ochii obositi astazi si n-a vrut sa-i vad irisii inconjurati de o lipsa de limpezime. Cand trece pe langa mine, ma atinge in treacat cu degetele, o comunicare neconturata, de dorinte si expresie a unei indecizii dificil de controlat. Se vrea un salut pozitiv, presarat cu o doza de intelegere si acceptare. Si ma accepta. Dar lumea e prea mica atunci cand incepi sa uiti de tine si prea mare atunci cand realizezi cat de putine cunosti si cate ai vrea sa-ti insusesti inainte sa se termine calatoria. E prea tarziu? ma intreaba. E prea altceva, numai tarziu nu. E prea cald afara, e prea multa liniste, e prea tare volumul la boxe, e prea multa oboseala, e prea ciudata situatia, e prea multa dorinta, hormonii o iau razna fara nici o logica si sunt prea multe de spus. Dar nu e prea tarziu. Tarziu e cand s-a inlocuit ceva frumos din tine cu un circuit integrat-tragic; sau cand te doare capul ingrozitor de tare iar sansele ca cineva sa inteleaga asta sunt aproape inexistente si iti vine sa te arunci in gol, cu cuvintele, imaginatia, corpul, memoriile. Sau e prea tarziu atunci cand, neavand nici cea mai mica posibilitate sa refaci ceva, te vezi mic si dezmembrat, furat de orice putere, propus spre dizolvare intre oameni, sa te inveti sa te misti din nou si sa iti bati joc de tine asa cum te excita intruna sa o faci. Mai stii? Poate prea tarziu e cand simti ca se poate sa fii atat de bine si oferi raspunsuri permanente la situatii trecatoare.

Sorana isi divulga secretele prin intermediul buzelor. Se ghemuieste langa bratul tau drept si incearca sa construiasca alta varianta, mai reala, la ceea ce si-a propus sa fie si sa simta. Si te saruta mult, sa visezi prin ea, sa nu uiti cum isi impinge corpul spre tine, sa-i simti formele prin haine, prezenta prin gustu-i.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: