AdverSize Matters – Ueb Dizain Iz Pis Of Cheic

Gainismul de cacat, proza-n-picioare

Posted in Uncategorized by adversize on Mai 22, 2008

Nu tu vară în apele mării, nu tu libertate inaripată pe munţi cuceriţi şi lăudaţi de vreun turist ieşit din comun de bronzat şi înalt, nu tu nica! Cel puţin aşa am crezut că va decurge şi vara asta. Toate celelalte veri au excelat în a-mi lipsi viaţa de aventuri siropoase, bombate, aşa că…Eh!

M-am trezit într-o dimineaţă, cum obişnuiam, pe la 13 şi ceva. Stomacul – cruci şi dumnezei. Mâncare – ioc, pula, neam! Marius, colegul de garsoniera – „Io-mi bag picioarele, nu mă duc nici azi!”, aşa că mi-am primit încă de la trezire impulsul anti-facultate. El s-a pus pe WOW (World Of Warcraft), eu mi-am mai chestionat stomacul şi a ieşit tot cu dumnezei şi cruci. Dupa o săptămână de leneveală, lipsă de parale şi bere bine ar mai fi mers o beută sau măcar un jointuleţ. Hotărâre: uă, de unde dracu facem rost de parale? Marius se deconcentreză, WOW îşi continuă RAM-ul, Marius râde…”Parale? Marafeţi? (freacă degetele) Gologani?”… şi-şi continuă jocul. „Băga-mi-aş! M-a futut c-o vrajă!”

E joi. Se apropie sesiunea. Nimeni nu mă sună de vreo câteva zile. Shăt! Plictiseală, tată! Cu greu, reuşesc să-l conving pe Marius să facem o vizită câtorva prieteni, poate iese o bericică, poate o vorbă, acolo, să treacă ziua mai colorat. Ziua trece. Fără culori, fără bere, joint, stomacul şi-a indesat crucile şi dumnezeii adânc şi tace, colegii, mă gândesc, au bani, aşa că mâine trag o tură. Somn. Vise – ioc, pula, neam! Dimineaţa, pe la 12, hotărâre: uă, noi nu mergem la mare?! Şi ne-am dus. Bani nu aveam, dar dupa ce calculatorul lui Marius a luat calea Muntelui de Pietate, au răsărit şi banii, doamne-de-sus-ştie-cum, aşa că am băgat cearşaful albastru şi măzac al meu in rucsac, un telefon scurt – a apărut un bob mic de un gram şi ceva de „hash” şi tule-o, „ne cheamă marea la ea!”

Soare, vânt puţin şi puturos, două gagici îmbrăcate până în dinţi, câţiva punkeri ieftini şi coloraţi ca ghirlandele Claudiei Golea care înjură şi râd a inteligenţă redusă, elevi graşi, studenţi cu vărsat de vânt şi prezervative pe post de baloane…cam asta cu populaţia. Era destul de frig, aşa că ne-am aprins jointurile meşterite de Marius şi am tras, la marginea apei, cu soarele în cap şi injurături stomacului meu. Nu tu aparat pentru poze, nu tu rahaturi în loc de glume, nu tu femei, maşine şi piscine, duşmani care mor de ciudă, dar pentru mine, ca virgin în ale mării, a fost fantastic! Vântul nu era doar vânt, soarele nu era doar soare, Marius nu era doar prieten şi coleg de cameră, toate deveniseră cumplit de frumoase şi ma dureau aproape în amalgamul de gânduri şi emoţii ce ma cuprinseseră treptat. Am vrut să intru în apă, nu să înnot, dar sa mă piş, însă Marius a hotărât că „uă, daca se ia cineva de noi? Mai avem şi bombele pe aici!”, deci nu, nu intrat la apă. Bine. Măcar să scoatem cearşaful? „Dacă adormim şi ne fură careva?” Deci nici cearşaf. I-am cerut mp3-player-ul şi am derulat peste OCS, SOAD şi am ajuns la Catatonia. Hmm! Merge! Uşor, am devenit melancolic, hash-ul şi-a făcut damblaua şi m-a cuprins nesimţirea, deci da, m-am pişat în apă cu cea mai mare plăcere pe care am putut-o căpăta de vreo lună incoace, am început sa practic celebrul „mosh” fara inhibiţii şi scheme de rockotecă, in fund, pe plajă, apărat (sper) de Marius şi de vânt. Apa se fâşâia în faţa noastră naivă şi moale, gata să ne mângaie durerile vârstei şi ale minţii, timpul se prefăcea că devine plăcut, tandru, aproape de noi, visele mele, lovite, se strâng lângă lumină, studenţii veniseră cu o chitară şi a început Iris să ma toace la cap prin ei, m-am trezit cu o mână pe spate şi gata, hotărâre: noi nu facem sex azi?

Sex a fost. Nu am simţit nimic, aproape că nu-mi amintesc cât de mari avea sânii sau fundul. Nu mi-a plăcut, nici displăcut. Îngerul a murit, tăcut, cu venele tăiate, în baie.

Seara se anunţa voioasă. Am privit apusul mai mulţi, înşiraţi pe marginea apei, am hotărât să mergem la Vama Veche şi nimeni nu s-a urnit, apoi au început discuţiile despre ce e bine şi ce nu e bine (eu am râs intr-o dungă), despre mame, taţi, fraţi, curve şi motoare. Vocile tremură, pleoştite, dureros încolăcite în timpanele tuturor. Am considerat că s-au indobitocit de prea multă muncă, ei, tipic, au considerat că reprezentăm toată trântorimea din lumea întreagă, „noi nu suntem contra, numai că, vedeţi…”, cineva a facut chetă şi berea a curs ca într-o melodie a Spitalului de Urgenţă, seara se anunţa voioasă. Futaiuri în boscheţi, doi s-au luat la bătaie, eu m-am îmbătat prea tare şi am vomitat în papucii cuiva care s-a supărat, doamne, tare mult, şi m-a şi înjurat în timp ce-şi clătea papucii în apă, apoi, fără nici o jenă, ne-am luat după studenţi să gasim loc de odihnă. Loc n-am găsit, dar ne-am plimbat toată noaptea pe plajă, ocolind cu grijă ( mai mult sau mai puţin) toate fiinţele care ne-ar fi putut lua la întrebări, şi am tras restul din bobul nostru fermecat. Am înjurat, fireşte, că s-a terminat cam devreme, că ăia ne-au tras ţeapă la gramaj, că uite, nu mai avem ce pula mea să facem la mare, dar hotărârile au venit la ţanc: uă, nu mergem prin oraş? În Constanţa?? Da… Du-te-n cockerul meu, ajungem dimineaţă! Păi ce are, doar altceva…Eh, şi am ajuns în Constanţa. Soarele se trezea, ca târtanul, tocmai cât să ne dezumfle ochii şi să ne moleşească de tot. Dar fie.

Am sunat-o pe mama – îmi trebuie neapărat bani pentru nuş-ce carte scumpă şi de căpătâi. Ţipla a sosit prin intermendiari neimportanţi şi ziua se anunţa voioasă.

Ce-a spus maică-ta? Eh, să nu cumva să-mi pierd minţile, şi eu: Pfuaii! Ce, sunt nebun?? Şi atât.

Amiaza ne-a înconjurat cu tot soiul de oameni; beţivi patetici care filosofau pe teme nitzscheniene, neînţeleşi abia trecuţi de pubertate care plângeau după iubiri neîmplinite, toţi călare pe creştetul nostru – să le dăm ceva de băut, că, vorba aia, suntem rockeri, frate, iar rockerii se ajută între ei, nuh? Aşa s-a scurs aproape întreaga zi, timp în care ne-am îmbătat destul cât să ne luăm la bătaie din nimicuri şi din amuzament, mai ales că Marius e destul de solid ca să strice mesele şi să ne punem în cârcă până şi chelnerii de prin diferite crâşme, fiind alungaţi apoi şi ameninţaţi cu „miliţia”. Până la urmă ne-am ramolit şi am considerat că localul ales e okay, putem să stăm şi să ascultăm ceva Cranberries, Luna Amară şi altele. Boon! Muzica m-a întors puţin pe dos. Am început să discutăm euforizaţi şi leneşi despre una, alta, căscatul ne schimonosea feţele obosite şi bătute, timpul a trecut, seara ne-a prins în flagrant, ne-am întristat, ne-am curăţat chipurile prin toaletă, apoi am hotărât: noi nu dormim puţin, puţin de tot? Dar loc de somn – ioc, pula, neam! Nici cunoştinţe, nici dracu, să ne găsească un locşor drăguţ unde să ne întindem puţin oasele. Marius îi tot dă înainte cu metodica şi cu Pepsi (habar nu am de unde a început!), mie mi-a venit o idee, nu prea răsărită, de altfel: să ne cuplăm cu vreo piţipoancă şi să găsim astfel şi un pătuţ moale, cald, cu un trup tânăr şi gol într-însul. Zis, dar nu şi făcut. De lene şi beţie nu prea mai eram în stare de legat relaţii. Eu am adormit cu capul pe masă, ca un alcoolic supra-solicitat, Marius s-a dus la baie, să se pişe, probabil, dar se vede treaba că nu era pregătit spiritualiceşte să se ocupe serios de treaba asta… La 3 dimineaţa cineva trăgea de mine tare insistent să mă trezesc şi, convins fiind că sunt acasa, am dat drumul la câţiva dumnezei, sfinţi şi fecioare cât am putut de tare, să se audă bine, mai ales să intimidez pe cel care îndrăznea să-mi tulbure bunătate de somn. Atât a aşteptat chlenerul sau cine naiba o fi fost, că m-a împins jos şi am reuşit să pricep destul de clar că nu mă aflu acăsuţă, că vocea nu o recunosc defel, că…nu mai ştiu, dar m-am trezit afară şi după o dezmeticeala la viteză m-am prins că Marius nu e lângă mine. Ei, na! Acum caută-l! Hotărâre de urgenţă: unde pula mea e animalul de Marius, că toţi banii, ţigările şi buna orânduire e la el?! Şi aşa am făcut! Adică m-am culcat plin de întrebări la care nu-mi aduc aminte să fi primit vreun răspuns, în spatele barului ăluia, pe pietriş şi nisip. Eram deprimat, sunt sigur, şi foarte îngrijorat de soarta camaradului de beţie, somn, droguri şi garsonieră, însă ce puteam să fac daca somnul era atât de cumplit de nu mi-a dat voie nici un pas să fac mai încolo de unde m-au trântit?

Dimineaţa, pe la 9, cred, m-a sunat Marius. Eram buimac şi tare cătrănit că m-a lăsat să dorm ca un boschetar, dar mi-a trecut repede când am aflat că el petrecuse o noapte frumoasă, ca un prinţ răsfăţat, într-o celulă, la poliţie. Mah! Noroc că mai ai cenţi!

M-a găsit cam greu, după câteva ore. Soarele mă tahuise de cap, stomacul n-a mai tăcut la injuriile mele, m-au pişcat şi furnicile de buci şi spate…Shăt! Ce dracu ai făcut de te-au băgat la (hi hi hi!) bahamas? Dar pe el nu l-a amuzat defel, se vede, faţa mea şi a început să-mi povestescă cum s-a pişat, cât pe el, cat peste budă, dar că somnul l-a luat ca nesimţitul, tocmai când se gândea că nu i-ar strica daca stă un pic să se „hodinească” pe capacul de la budă. La un moment dat, i s-a spus, a bătut cineva în uşă, uşa era încuiată, el dormea dus, altcineva a bătut apoi, uşa s-a spart ca prin minune şi doi gabori l-au târât ca un porc la tăiere la secţie. Faaain! Am râs din toţi rărunchii de el. Şi te-au întrebat de sănătate, ce ţi-au făcut? Deh, că sunt drogat, că unde-i marfa, că pula mea, armata trece! Da’ nu le-a mers, uă, că eram mut de beat şi a ieşit că-s beat şi atât. Şi atât era! Iarba am fumat-o de cu ziua!

Hotărâre: ce facem amu? Bani mai avem? O boabă jumate. De drum cât ne trebuie? Păi dacă mergem cu naşu’… 300! Boon! Un milion 200 ne ajung pe azi. Măcar tu ai dormit acolo, la „preteni”? Ei, câcat! Muahaha! Eu am dormit până m-ai sunat tu, acolo, în spate. A fost rândul lui să râdă un pic de mine.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: