AdverSize Matters – Ueb Dizain Iz Pis Of Cheic

Pocairea lu’ Peste, intrarea in lume

Posted in Uncategorized by adversize on Mai 22, 2008


Albastru!
imens si pulsand, e atunci cand razi si iti zbati inima in piept stiind ca ai sa te simti bine cu atata aer in plamani si muschii pectorali si intercostali tremurand de emotie si viata; e atunci cand spaima finalului intarzie sa apara si te amagesti singur ca ai pacalit pe cineva cu impulsurile tale nervoase, ca ai pacalit „ceva” si „o sa fie bine!”…si nu e!

Alb!
Nici macar nu e culoare! Te ustura cand iti loveste ochii si te oboseste fara sa-ti aduca macar iluzii pt final. E placut uneori; e simplu si pare tangibil, e usor de etichetat „pur” si aduce multe amintiri cand te atinge in singuratatea ta. Niciodata nu simti Rece cand visezi alb , niciodata nu ti-e frig cand – inchis in craniul tau, ermetic – te gasesti cuprins de alb. E mereu mult. E mereu „acolo”, indiferent de constiinta sau imaginatie. Nu emite sunete; asa ca devine deranjant si apoi inspaimantator si ai senzatia ca nu mai poti fugi nicaieri, ca te gaseste cand te ascunzi in tine, si nu poti vedea macar un punct, o pata, care sa-ti dovedeasca o cat de mica imperfectiune, asa cum oamenii sunt si-si definesc umanitatea. Alb e mai mult decat ai vrea sa stii si probabil ti-e frica.
Probabil cam doare. Cam ustura. Cam…noapte devine prea lunga si cam ziua ai lacrimi in colturile ochilor. Cam multe pentru un copil ca tine, care tace mult si vorbeste apoi mult, care sta singur mult si care se vrea intre cunoscuti si mai mult.

Kaki!
Diminetile ploioase si reci. Nici psarile cu cuiburile stricate nu le mai vezi, nici nu te mai intrebi de e toamna sau mor toate, asa, fara inteles, numai pt ca „nimic nu traieste o eternitate”. Acum e apasator. Nu vrei ceai fierbinte, cu toate frisoanele pe sira spinarii. Nu ti-e foame, nu ti-e nimic. Acum camera e seaca, cu-fara-ecou, muzica prea obositoare si prea „acolo”, in toate, atingand marul lui Adam, facandu-te sa te sufoci un pic si sa inghiti in gol. Lehamite. Nici doruri, nici jaluzele la geam. Doar inceputul sunetului unui glas omenesc provoaca dureri in piept si-ti tremura barbia, cuprinzand plans si ochi mici, incetosati de lacrimi. Acum stropii. I-auzi? acum privesti in gol. Acum bratele stranse in juru-ti si refugiul in coltul camerei, la adapost de „orice ar fi sa fie..”
Acum tu cu tine. Parca Bacovia….offf! Iti aduci aminte cat de singur esti cand ai atatia imprejur. Si ai sa mai ai, stii. Ai mai avut…Acum somnolenta si-i auzi gelosi. Uneori pare patetic, alteori te doare si mai tare. Alteori nimic, te amuza doar. Repaos si timiditate in fata spatiilor largi si tremurul barbiei si goliciunea din tine, usturimea de pe gat si sunetul stomacului nehranit la timp. Acum stropii. I-auzi? Azi ai putea sa dispari. Nici nu mai stii de ce. Acum ploaia.

Galben!
Ti-au rasarit pupilele si s-au micsorat sub razele soarelui. Rasete in jur, meschinarii si bere. Razi si tu putin. Asa se face. Stii ce inseamna „om”, dar nu poti explica. Esti si tu unul. Nu stii de ce tocmai acum ti-a venit asta in minte. Iritant, putin. Ti-e a canta, dar ti-e sila de vulagritatea situatiei. Acum vezi florile din jur, de pe camp – iar nu stii ce te-a apucat sa le iei in seama tocmai acum  -, ele isi emana galbenul si-ti pare rau ca nu-l poti simti asa cum ele si-l ofera si te apuca ciuda pe mirosul lor. Tot chipurile cunoscute. Eh, maxime acum , apoi anxietate si plictiseala, apoi „mai bine nu discutam asta aici si acum” si din nou sila. Decorul natural, bla-bla-bla! Nici nu te intereseaza, ai spus-o intr-o doara. Toti vorbesc si nu se aud intre ei. Ceva ar fi de spus…dar pentru ce si de ce si ce anume, ca nu stii…?
Oare cel de langa tine care-ti ia acum mana in mana sa si ti-a cuprins privirea cu ochii sai simte ce simti tu chiar in momentul asta? „Da-mi si mie bere!” Un pic de ameteala. Acum ti-au stagnat toate. Si gandurile, si starile de bine, anxietate, furie, sila, fobie, amuzament, somnolenta, orice…”Nu ma mai intereseaza…” Dar numai 15 – 30 de minute. Apoi te simti vinovat si nu stii de ce si nici nu vrei sa afli intr-adevar, sa nu te simti mai rau. Offf! Acasa. Iarasi nu stii de ce iti vine sa plangi. „Nu stiu, atatea cate s-au adunat, acasa, astia, scoala, temerile, emotiile, atatea solutii si reformulari ale acelorasi chestiuni, toate, toate, toate…! Eu…” Si iar iti tremura barbia. Si plangi, si vrei sa fie acum langa tine cineva si parca totusi nu. Florile, mici, pe camp,
cu mirosul si culoare lor, si ele, tot singure, si ele, tot neajutorate, protejate de cine-stie-cine…mici…Galben te-ai simti si atunci cand preferai sa se termine o situatie, sa taca cineva, sa nu te acuze vreodata, sa-ti ofere macar impresia ca intelege ce e cu tine acum, ce se petrece in tine, sa te stranga la piept acolo, sa nu mai fii tu, sa fii bun, sa fii atent , sa fii pasoinal si usor, sa poti mangaia, sa vrei mai multe…Acum disperarea momentului si ATAT DE MULT ai vrea CEVA, dar te simti cu atat mai rau cu cat nu-ti dai seama ce!

>>>Azi realizezi ca atatea culori au mai trecut prin tine si atatea ai mai simtit de la ultima amintire, de prin alte clase, cand aveai cu cativa ani mai putin, ca nu-ti vine sa crezi ca mai esti tot tu acela. Negru nu ai fost. Ti-a placut sa simti orice, numai sa simti! Gri e totul, nu poate fi un criteriu pt nimic din tine. Bleu-marin e…nu stii, dar nu-ti suna nimic interesant pe moment. Atatea culori sunt! Dar alb…offf! Deja ai uitat cum e sa simti alb…Kaki,kaki, kaki…Cine naiba mai stie? „Azi ma simt bine. Sunt EU! Sunt aici! Asta nu conteaza, suflete? Asta nu o vezi, nu o mirosi, nu o gusti?” Albastru inseamna cerul, inseamna marea, inseamna viata sau orice ii poate veni vreodata in minte cuiva. Inseamna mult, pt ca..pt ca eu vreau sa insemne! „Ti-am spus ca ma simt bine!”
De galben…nu mai spui nimic…”lasa asta! Ce mai faci? Pup! Ce? Nu, a fost bine, ihi!…”

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: